Nevoia de sfaturi

Exista conceptia eronata ca psihoterapeutul detine solutia miraculoasa a oricarei probleme care ne macina, aceasta mergand mana in mana cu prejudecata ca el este “antrenat” sa dea sfaturi, mai bune decat ale rudelor sau prietenilor pentru ca se presupun a fi sfaturi profesioniste… ca doar nu degeaba e specialist, nu? Si apelam la el pentru a ne hrani nevoia tipica de sfaturi, care este insa o pseudo-nevoie. Aceasta abordare este contraindicata si pentru client, si pentru terapeut, mai ales in cadrul psihoterapiilor non-directive in care cel din urma trebuie sa joace rolul unui indrumator, sa impulsioneze catre autocunoastere si introspectie, sa incurajeze autodescoperirea si acceptarea.

Sunt oameni care cer sfaturi pentru a-si putea observa si cantari mai bine optiunile, insa exista si persoane care se lasa influentate de acestea intr-o mare masura. Uneori a urma sfatul cuiva iti da iluzia ca nu iti apartine intreaga responsabilitate asupra consecintelor unor decizii. Efectul pe termen lung asupra echilibrului psihic nu este unul benefic, deoarece cultiva nesiguranta, dependenta, lipsa increderii (in sine sau in ceilalti, dupa caz).

Nu inseamna ca ajutorul din exterior trebuie refuzat, ci trecut prin filtrul psihologic propriu, pentru depasirea optima a dificultatilor din viata de zi cu zi. In fond, tu stii ce e cel mai bine pentru tine. Psihoterapeutul, in ipostaza de facilitator, te poate sprijini in gasirea raspunsului potrivit, care de cele mai multe ori se afla in interiorul tau…

Pana la urma, psihoterapia trebuie sa fie mai degraba o autoterapie asistata.

 

Psihoterapeuti celebri, citate celebre

Iata cateva citate ale unor mari psihoterapeuti care chiar daca nu contin un adevar suprem, cel putin ne pot pune pe ganduri si cine stie ce proces interior miraculos poate iesi de aici:

Carl Rogers,  Psihoterapia Centrate pe Persoana

• “viata buna este un proces, nu o stare de a fi…este o directie, nu o destinatie”
• “un paradox curios este ca atunci cand ma accept pe mine asa cum sunt, atunci ma pot schimba”

Freud, Psihanaliza

• “sa fii complet onest cu propria persoana este un bun exercitiu”
• “majoritatea oamenilor nu vor cu adevarat libertatea, pentru ca liberatea implica responsabilitate si majoritatea oamenilor le este teama de responsabilitate”

Albert Ellis, Terapia Rational-Emotiva

• “daca ceva este irational inseamna ca nu va merge. Cel mai probabil este nerealistic”

Viktor E. Frankl, Logoterapia

• “cand nu mai putem schimba o situatie – suntem provocati sa ne schimbam pe noi insine”

Alfred Adler, Psihologia individuala

• “omul cunoaste mult mai mult decat intelege”

Nossrat Peseschkian, Psihoterapia Pozitiva

• “daca vrei sa ai ceva ce nu ai avut niciodata, atunci trebuie sa faci ceva ce nu ai facut niciodata” (intelepciune populara)

Consiliere pentru “copiii divortului”

Consilierea copiilor a caror parinti divorteaza sau au divortat de putin timp se concentreaza pe sentimentele copiilor legate de separare, pe situatia actuala si pe orice grija care apare “aici si acum” legata de divort. Acestia nu sunt tratati ca niste pacienti care au nevoie de terapie, ci mai degraba li se ofera un spatiu privat, pentru o scurta durata, unde li se da oportunitatea sa gandeasca cu voce tare despre trauma prin care trec. Consilerea se concentreaza pe timpul prezent si sentimentele legate de prezent. Experienta de a vorbi despre grijile si anxietatile, de a fi ascultat fara a fi judecat conduce la schimbari de perspectiva si cresterea increderii. Exprimarea emotiilor legate de divort: tristete, furie, confuzie, frica reprezinta punctul principal si poate fi interpretat de catre copil ca cineva ii ia partea prin empatie si ascultare activa.

Cuplurile si psihoterapia II

Poate ca ar fi interesant sa facem cateva observatii legate de finalitatea terapiei de cuplu. Desigur ca in majoritatea situatiile cuplurile vin in terapie pentru a isi rezolva problemele, pentru a restabili o stare de echilibru si bine psihologic in cadrul diadei. Exista insa si cupluri care incep o terapie pentru a se decide daca vor sa ramana sau nu impreuna – rezultatul oricare ar fi el fiind considerat unul constructiv la nivel individual.
Se intampla si situatia in care un partener este pur si simplu “obligat” sa inceapa o astfel de terapie chiar daca nu vede o problema. In acest caz terapia este destul de delicata – motivatia este diferita, increderea in proces este unilaterala.
O alta situatie este aceea cand unul din parteneri vine in terapie pentru celalalt considerand ca la acesta din urma este problema si el se afla in terapie pentru a il ajuta. Desigur aici pot aparea probleme de asumarea responsabilitatii asupra relatiei de cuplu.
Ce concluzie putem trage? Desigur pot fi multe pentru fiecare caz in parte. Cred ca aici ar fi de subliniat faptul ca terapia de cuplu nu se orienteaza exclusiv pe prelungirea relatiei de cuplu. De asemenea daca unul din parteneri nu isi doreste imbunatatirea sau continuarea relatiei, nu are sens sa fie pacalit in a veni in terapie, deoarece terapeutul nu are ce magie sa faca pentru a il razgandi.

Cuplurile si psihoterapia 1

Ma gandeam sa incepem o serie de scurte comentarii despre cupluri si psihoterapia pentru ele. Primul astfel de comentariu este legat de ce inseamna un cuplu – cuplu vazut in terapie. Aici este un lucru interesant si surprinzator legat de terapia sistemica, si anume, un cuplu se refera la doua persoane (de sex opus sau nu), care traiesc impreuna, care locuiesc impreuna. Cei care sunt impreuna mai mult sau mai putin de la distanta se afla intr-o relatie, dar care nu se numeste cuplu. Probabil va intrebati de ce? Atunci cand doua persoane decid sa se mute impreuna incepe procesul cuplului care vizeaza o cunoastere profunda a celuilalta, are loc o ajustare a imaginii despre celalalt, se prescriu si negociaza roluri, care pot intra adesea in conflict (cel putin la inceput), se intalnesc doua imagini diferite despre ceea ce ar insemna a imparti un spatiu, se activeaza mai frapant conceptiile si filozofiile de viata legate de cuplu. Cu alte cuvinte, inceputul convietuirii nu este chiar asa de simplu. Desigur exista si mirajul din prima saptamana, pentru cei norocosi prima luna in care totul pare perfect, dar pentru a supravietui, cuplul trebuie sa treaca de furtuna care va urma in acest proces. Este de la sine inteles ca difera de la cuplu la cuplu cum se resimte aceasta furtuna – foarte puternic sau mai nimic.
Legat de terapie, exista terapeuti care nu fac terapie de cuplu daca cuplul nu este cuplu .

In cat timp ma fac bine? Unde este pastila magica?

O veste mai putin buna: nu exista pastila magica, nici bagheta magica, nici cuvantul magic pe care un psihoterapeut il poate folosi pentru a indeparta problema intr-o sedinta, nici doua. Desigur ca ar fi frumos, dar efectul nu este atat de rapid ca la un algocalmin care iti ia durerea de cap. Se spune ca putem vorbi despre psihoterapie de abia dupa 10 sedinte. Depinde intr-adevar de forma de psihoterapie, dar chiar si cele scurte dureaza mai mult de o sedinta. In psihanaliza 1 an de psihoterapie este considerat ca fiind putin.

Este nevoie de timp, deci de rabdare, de motivare, introspectie si deschidere……….este nevoie sa fii pregatit pentru a ajunge la anumite aspecte interioare, este nevoie de incredere in relatia psihoterapeutica.

Cine a zis ca este usor?  Cine a zis ca ia durerea cu mana?

Gestionarea emotiilor

A GESTIONA O EMOTIE NU INSEAMNA A NU MAI SIMTI! Destul de directiv, poate putin agresiv dar adevarat. Aud in jur tot felul de afirmatii de genul: “daca as putea sa nu mai simt frica…furie…rusine…enervare…”, “ce misto ar fi sa nu ma mai atinga nimic, sa fiu pururea calm”, “scopul meu in viata este sa nu mai simt nimic rau, sa fiu autosuficient”. Mda… Omul este om pentru ca simte, daca nu ar mai simti nu s-ar mai bucura, entuziasma, apara, concura, avansa. Este aproape patologic sa nu mai simti. Orice emotie simtita poate conduce la dezvoltare. Nu exista pozitiv sau negativ, ci poate adaptat sau nu. Cum ar fi ca o persoana sa fie entuziasmata tot timpul? Ma gandesc ca ar fi groaznic de obositor, nu ar mai putea empatiza cu prietenii care nu o duc la fel de bine, ceilalti ar privi-o ciudat.
Cred ca problema este in intensitatea emotiilor corelata cu situatia in care apare. Acest aspect poate fi gestionat.